Arta meșteșugului la Izvoru Crișului
Prin 1276, localitatea denumită astăzi Izvorul Crișului exista deja. Mărturie stau catastifele prăfuite de la biserică și blazonul comunei. Pământurile pe care le aveau "izvorenii" s-au dovedit dintotdeauna a fi ostile agriculturii. Doar porumbul și, mai apoi, cartoful au vrut să crească peste bulgării nărăvași de sol calcaros. Localnicii au descoperit în schimb că pentru ei firezul, dalta și rindeaua pot deveni mult mai utile decât coarnele plugului. În urmă cu câteva secole doi bărbați umblați prin lume, unul pe nume Korpos și amicul lui, Pentek, după ce s-au întors din Cehia, unde învățaseră meserie, s-au apucat să sculpteze mobilă. De fapt, banale măsuțe și scăunele.
Din tată-n fiu și din mamă-n fiică, tradițiile s-au păstrat cu strictețe aici. Localnicii povestesc, aproape amuzați, că, invidioși pe bunăstarea izvorenilor, au venit oameni din toate părțile să învețe arta lemnului și lucrului de mână.
Aproape două sute de familii produc sau comercializează artizanat. În fața porții oamenii și-au amenajat rafturi sau chiar buticuri, ba unii au dărâmat pereții casei vechi și din prima odaie au făcut magazin. Aici este raiul produselor din lemn. Jucării, cutii și casete de tot felul, table de șah sau creioane uriașe, clepsidre sau pipe, cuiere, funduri de lemn, stative pentru flori, pușculițe, sfeșnice și alte suporturi pentru lumânări, măști sculptate, apoi ștergare, fețe de masă, cergi, bluze și cămăși cu motive populare, atent brodate, covoare, veste, coșuri și coșulețe din nuiele, pălării și papuci din paie, coșuri pentru pâine, coșuri pentru haine, cearșafuri și fețe de pernă, farfurii, solnițe, căni, oale și vaze, bătrâne gherghefuri, traiste din lână, scaune, putini, scrumiere, fiare de calcat cu carbune. Mobila de Izvoru Crișului nu se sculptează; doar se lustruiește și apoi se pictează. Cu motive populare, florale, în special cu laleaua și trandafirul, specifice locului.

Obiective culturale
La nivelul comunei Izvoru Crișului se întâlnesc o serie de tradiții, meșteșuguri și de asemenea și clădiri cu valoare istorică semnificativă și zone naturale protejate. În cele ce urmează prezentăm câteva exemple:

• Expoziții permanente cu vânzare de obiecte de artizanat.
• Ateliere familiale de artizanat.
• Casă etnografică în stil vechi potrivit tradiției.
• Casa memorială ( Izvoru Crișului , nr. 318) în amintirea revoluționarului pașoptist Vasvari Pal.
• Construcție din piatră numită "Izvorul Crișului Repede" care datează din anul 1936 și care se află pe locul unde izvorăște râul Crișul Repede.
• Stâlp memorial în amintirea eroilor Revoluției de la 1848-1849 aflat în fața Bisericii Reformate Izvoru Crișului.
• Peștera numită "Rakoczi" la izvorul pârâului Szalapataka.
• Dealul Trandafirilor, singurul teritoriu din Europa unde înflorește Daphne cneorum, floare ocrotită. În cinstea acestei flori timpurii se organizează un festival în zona deluroasă a comunei.
• Rezervaţia de liliac sălbatic (Syringa vulgaris).
• Biserica reformată - calvină declarată monument istoric. Biserica este în centrul comunei și are un zid înconjurător care datează din secolul XIV, fiind reconsolidată în secolul XVIII. Biserica este construită din piatră de calcar, turnul clopotniţei la fel. Tavanul din lemn sculptat este pictat. Partea corului este de lemn acoperit cu şindrilă. Bogata ornamentaţie interioară reprezintă o capodoperă a picturilor pe lemn din această regiune, începând cu secolul al XVII-lea. Turnul şi şarpanta de asemenea reprezintă o operă de artă a dulgheriei ardeleneşti din secolele XVI-XVIII. Tavanul bisericii este realizat de faimosul meșter Lorenz Umling cel Bătrân, tâmplar stabilit la Cluj, autorul unor casete policrome în bisericile reformate din zona Cluj-Huedin-Călata.
• În satul Nadăşu, Biserica Ortodoxă este din lemn şi datează din 1720, una din cele mai fidele biserici ale stilului maramureşean, cu corpul în formă de navă , fiind declarată și monument istoric.